Chiar, poate ținea basca loc de cască? Acesta-i întrebarea.

În fața zebrei cuget ca Hamlet: Să mă dau jos? Să nu mă dau? Iată întrebarea ciclistului năuc, proaspăt ieșit din iarnă.

Bordurile orașului meu minunat sunt de mai multe feluri: mari, mici, cu muchii teșite sau ascuțite. Primarii au o obsesie generală cu bordurile. Un fel de relație afectivă. Le schimbă mereu, mai ales când se apropie campania electorală.

Un grup de prieteni care s-a închegat în jurul pasiunii pentru munte a ajuns să fie reprezentativ la nivel național pentru mulți ani la rând. Clubul lor, purtând numele de “Alternative” e rezultatul trecerii de la sistemul de stat în care s-a făcut sportul înainte de ’89 (total controlat, cu multe rezultate și tot atâtea deficiențe) la inițiativele independente, voluntare. Aici am putea găsi un model pentru relansarea sportului românesc.

După ce le-au tăiat nucul şi s-au luptat vitejeşte cu separarea selectivă a gunoiului, aventurile familiei Damian în propria ogradă continuă cu familia vecină de albine din pereţii casei.

Pe cărări neştiute din Munţii Călimani, în timp ce unii duceau molizii tăiaţi din pădure, câteva sute de voluntari au cărat pe umeri înapoi în pădure o mulţime de stâlpi din lemn.

Unul dintre cele mai surprinzătoare și perfide pericole întâlnite de biciclistul visător în trafic

Cum ne încăpățânăm noi să devenim cetățeni europeni în ciuda intemperiilor cauzate de administrația locală.

Un singur lucru e mai rău decât șina de tramvai în care îți poți prinde roata de bicicletă: șina udă.