Cască ochii la cască! (6)
Chiar, poate ținea basca loc de cască? Acesta-i întrebarea.
Este un mare tablou de familie unde se regăsesc portrete, fapte și povești de viață care ne inspiră, făcându-ne să celebrăm faptul de a trăi azi în România, în ciuda obstacolelor politice și economice actuale. Oare cum ar fi să ne re-îndrăgostim de propria patrie?
E ușor să înjuri întunericul. E mai greu să aprinzi o lumină. Hora este un omagiu adus unei revoluții discrete.
Este un spațiu dedicat oamenilor buni care, cu demnitate, pot provoca acele schimbări pozitive de care avem cu toții atât multă nevoie.
Chiar, poate ținea basca loc de cască? Acesta-i întrebarea.
Despre optimismul incurabil și de nezdruncinat al prietenului meu, Don.
Dintre cei aproximativ 350.000 de copii ai României cu având cel puțin un părinte plecat în străinătate, Lucian a ales ca a doua lui familie fanfara din Petrești.
În fața zebrei cuget ca Hamlet: Să mă dau jos? Să nu mă dau? Iată întrebarea ciclistului năuc, proaspăt ieșit din iarnă.
Femeile din Mironeasa nu pleacă de lângă bărbații violenți fie pentru că le e rușine de gura satului, fie pentru că au mulți copii și nu au unde să se ducă cu ei. Iar atunci când un bărbat își bate nevasta, nici unul dintre vecini nu intervine. „La noi e o vorbă: «E femeia mé, îs copchiii mei, fac ce vreau cu ei»“, spune Liliana Tudose, asistent social.
Mai noi, tot mai mulți oameni aleg alternative orașelor supraagolmerate și isterice. Doi tineri s-au rupt un pic de lume, de dragul unui vis în munți, care a luat forma unei case tradiționale, care a luat forma unui întreg univers.
Bordurile orașului meu minunat sunt de mai multe feluri: mari, mici, cu muchii teșite sau ascuțite. Primarii au o obsesie generală cu bordurile. Un fel de relație afectivă. Le schimbă mereu, mai ales când se apropie campania electorală.
Un grup de prieteni care s-a închegat în jurul pasiunii pentru munte a ajuns să fie reprezentativ la nivel național pentru mulți ani la rând. Clubul lor, purtând numele de “Alternative” e rezultatul trecerii de la sistemul de stat în care s-a făcut sportul înainte de ’89 (total controlat, cu multe rezultate și tot atâtea deficiențe) la inițiativele independente, voluntare. Aici am putea găsi un model pentru relansarea sportului românesc.
După ce le-au tăiat nucul şi s-au luptat vitejeşte cu separarea selectivă a gunoiului, aventurile familiei Damian în propria ogradă continuă cu familia vecină de albine din pereţii casei.