Cască ochii la cască! (6)
Chiar, poate ținea basca loc de cască? Acesta-i întrebarea.
Cască ochii la cască! (6)
Chiar, poate ținea basca loc de cască? Acesta-i întrebarea.
HORA
HUMANS OF ROMANIA
Este un mare tablou de familie unde se regăsesc portrete, fapte și povești de viață care ne inspiră, făcându-ne să celebrăm faptul de a trăi azi în România, în ciuda obstacolelor politice și economice actuale. Oare cum ar fi să ne re-îndrăgostim de propria patrie?
Ciobanul din Miorița și Americanul
Despre optimismul incurabil și de nezdruncinat al prietenului meu, Don.
Copilul fanfarei
Dintre cei aproximativ 350.000 de copii ai României cu având cel puțin un părinte plecat în străinătate, Lucian a ales ca a doua lui familie fanfara din Petrești.
Gangul (1)
Acum câțiva ani, pedalam visător pe o stradă pe care o știam de mic, din orașul meu natal, cel care, credeam eu, nu mai avea secrete pentru mine.
Șina de tramvai (2)
Un singur lucru e mai rău decât șina de tramvai în care îți poți prinde roata de bicicletă: șina udă.
Ușa de mașină (3)
Unul dintre cele mai surprinzătoare și perfide pericole întâlnite de biciclistul visător în trafic
Borduri periculoase (4)
Bordurile orașului meu minunat sunt de mai multe feluri: mari, mici, cu muchii teșite sau ascuțite. Primarii au o obsesie generală cu bordurile. Un fel de relație afectivă. Le schimbă mereu, mai ales când se apropie campania electorală.
Dilema biciclistului în fața Trecerii de pietoni (5)
În fața zebrei cuget ca Hamlet: Să mă dau jos? Să nu mă dau? Iată întrebarea ciclistului năuc, proaspăt ieșit din iarnă.
Cască ochii la cască! (6)
Chiar, poate ținea basca loc de cască? Acesta-i întrebarea.
215km. Povestea unei alergări
Se spune că în viața fiecărui om există două momente cheie: Clipa în care te-ai născut și clipa în care ţi-ai dat seama pentru ce anume. În 2012, după un lung ocol, Tibi Ușeriu a aflat pentru ce s-a născut: alergarea pe distanțe lungi.
215km. Povestea unei alergări (2)
Lângă soba mare şi caldă din sala de mese Tibi povesteşte în timp ce întoarce pe toate feţele cutia cu geluri şi energizante trimisă de Horaţiu: “Împădurirea asta de la Sibiu m-a scos complet din ritm.
215km. Povestea unei alergări (3)
Privesc de jur împrejur cu ochii mijiţi. Chiar şi cam fără păduri, în ciuda luminii proaste, peisajul rămâne minunat. Departe, în zare, se văd Munții Rodnei.
215km. Povestea unei alergări (4)
Visam ceva, nu mai știu ce, dar țin minte că era în sfârșit o dimineață însorită. Simțeam cum lumina filtrată printre gene avea o culoare roșiatică. De obicei, când îmi sună alarma se pornește radioul, care e pus pe Kiss FM.
215km. Povestea unei alergări (5)
E seara de joi 17 aprilie 2015. Ne-am adunat cu toții pentru ședința tehnică de dinaintea plecării. Plouat, în penumbra popotei regimentului de la Tășu intră timid Ștefan Antohi, cel de al treilea ciclist al echipei.
215km. Povestea unei alergări (6)
Așa cum alergatul iarna nu-i ca vara, nici alergatul noaptea nu-i ca ziua. Odată cu lăsarea întunericului luminițele cicliștilor se văd în sfârșit cum trebuie, doar că la pachet, apar alte spaime, mult mai subtile, iar stresul general trece la alt nivel...
Lupta cu violența domestică, la Mironeasa
Femeile din Mironeasa nu pleacă de lângă bărbații violenți fie pentru că le e rușine de gura satului, fie pentru că au mulți copii și nu au unde să se ducă cu ei. Iar atunci când un bărbat își bate nevasta, nici unul dintre vecini nu intervine. „La noi e o vorbă: «E femeia mé, îs copchiii mei, fac ce vreau cu ei»“, spune Liliana Tudose, asistent social.
Veronica și Radu. Și casa din vis.
Mai noi, tot mai mulți oameni aleg alternative orașelor supraagolmerate și isterice. Doi tineri s-au rupt un pic de lume, de dragul unui vis în munți, care a luat forma unei case tradiționale, care a luat forma unui întreg univers.
Lorzii Munților
Un grup de prieteni care s-a închegat în jurul pasiunii pentru munte a ajuns să fie reprezentativ la nivel național pentru mulți ani la rând. Clubul lor, purtând numele de “Alternative” e rezultatul trecerii de la sistemul de stat în care s-a făcut sportul înainte de ’89 (total controlat, cu multe rezultate și tot atâtea deficiențe) la inițiativele independente, voluntare. Aici am putea găsi un model pentru relansarea sportului românesc.
E ușor să înjuri întunericul. E mai greu să aprinzi o lumină. Hora este un omagiu adus unei revoluții discrete.
Este un spațiu dedicat oamenilor buni care, cu demnitate, pot provoca acele schimbări pozitive de care avem cu toții atât multă nevoie.
Ciobanul din Miorița și Americanul
Despre optimismul incurabil și de nezdruncinat al prietenului meu, Don.
Copilul fanfarei
Dintre cei aproximativ 350.000 de copii ai României cu având cel puțin un părinte plecat în străinătate, Lucian a ales ca a doua lui familie fanfara din Petrești.
Dilema biciclistului în fața Trecerii de pietoni (5)
În fața zebrei cuget ca Hamlet: Să mă dau jos? Să nu mă dau? Iată întrebarea ciclistului năuc, proaspăt ieșit din iarnă.
Lupta cu violența domestică, la Mironeasa
Femeile din Mironeasa nu pleacă de lângă bărbații violenți fie pentru că le e rușine de gura satului, fie pentru că au mulți copii și nu au unde să se ducă cu ei. Iar atunci când un bărbat își bate nevasta, nici unul dintre vecini nu intervine. „La noi e o vorbă: «E femeia mé, îs copchiii mei, fac ce vreau cu ei»“, spune Liliana Tudose, asistent social.
Veronica și Radu. Și casa din vis.
Mai noi, tot mai mulți oameni aleg alternative orașelor supraagolmerate și isterice. Doi tineri s-au rupt un pic de lume, de dragul unui vis în munți, care a luat forma unei case tradiționale, care a luat forma unui întreg univers.
Borduri periculoase (4)
Bordurile orașului meu minunat sunt de mai multe feluri: mari, mici, cu muchii teșite sau ascuțite. Primarii au o obsesie generală cu bordurile. Un fel de relație afectivă. Le schimbă mereu, mai ales când se apropie campania electorală.
Lorzii Munților
Un grup de prieteni care s-a închegat în jurul pasiunii pentru munte a ajuns să fie reprezentativ la nivel național pentru mulți ani la rând. Clubul lor, purtând numele de “Alternative” e rezultatul trecerii de la sistemul de stat în care s-a făcut sportul înainte de ’89 (total controlat, cu multe rezultate și tot atâtea deficiențe) la inițiativele independente, voluntare. Aici am putea găsi un model pentru relansarea sportului românesc.
Probleme cu albinele
După ce le-au tăiat nucul şi s-au luptat vitejeşte cu separarea selectivă a gunoiului, aventurile familiei Damian în propria ogradă continuă cu familia vecină de albine din pereţii casei.
CONTACT