Triatlon offroad – Cincinalul

Pornită dintr-o joacă de copii mari, Măguri Challenge (ediţia a cincea) a devenit în timp, o provocare reală. Formatul din acest an nu a fost defel pentru suflete slabe şi oameni neantrenaţi. Şi mai ales, nu a fost pentru cei cărora nu le plac: alegarea şi înotul, legate între ele de un pedalat intensiv, lung cât o zi de post.

Au fost invitaţi 18 oameni, s-au înscris 9, au plecat de la start 4, din care 3 au dus la capăt această încercare pe cât de grea, pe atât de frumoasă. Triatlonul nu e deloc o probă plictisitoare: îţi pune la încercare nu doar trupul, ci şi mintea.

După fiecare probă trebuie să faci un reset mental pentru a te pregăti de următoarea. Partea distractivă stă în modul în care se cumulează efortul şi cum înveţi să-l dozezi de la început până la final. Iar înotul în open water e cu totul altceva decât cel în bazin. Adică mult mai frumos și fără clor.

Începutul a avut loc dimineaţa la ora 7, în sfânta zi de 15 iulie 2016. Maicăl, Werni şi Mihai erau de o veselie suspectă pentru o zi care se anunţa lungă.

Aveam să intrăm pe poarta Fierăriei lui Simion a Florii din Măguri ca pe poarta Raiului abia la 7 seara, după 10.7km de alergare, 2.3km de înot în Lacul Tarniţa, 61km de pedalat, cu o diferenţă de nivel de 2.300m, plus un bonus de push-bike de 5 km pe celebra Coastă.

Traseul nostru a fost prin Pădurea Hoia spre Lacul Tarniţa, unde băieţii, înainte de a sări în apă, au recreat scena emoţionantă din Titanic.

Apoi, când totul părea că aproape s-a terminat cu bine, fiindcă scăpaserăm de alergare, de înot şi biciclisem deja vreo 30 de km, a venit adevărata provocare – o urcare aproape continuă timp de 19 km pe Muntele Ijar, legând Tarniţa de Mărişel.

Din pricina unei accidentări mai vechi la genunchi, după proba de înot, Mihai a părăsit echipa, alegându-se cu un triatlon ceva mai scurt. El şi prietenul lui Cipri ne-au dus lucrurile şi câinele cu maşina, un gest de mare angajament.

Ijarul e un loc magic – timp de câteva ore treci prin spaţii atât de variate şi de frumoase încât nu ştii dacă eşti în Stăpânul Inelelor, Apusenii secreţi, pentru iniţiaţi sau pe păşunile kirghize de la baza lanţului muntos Tian Shan.

Acel munte ne place aşa de tare, încât duminică 17 iulie ne-am întors tot pe el. Iar Ijarul pe o ploaie torenţială de vară cu slalom printre câinii de stână şi torenţi tăind drumul devine o adevărată poezie.

De pe Ijar urmează un downhill de 7 km până jos în Răcătău, cu o pauză de o vafă (înghețată) de vanilie la celebrul shop sătesc Purceloaia. Şi apoi ultima bucată de 5km a traseului, cea pe care doar o minte uşor dusă cu pluta l-a putut adăuga acestui triatlon şi aşa destul de off road – Coasta.

Am sărbătorit la Fierărie, într-un mod tradiţional: pufuleţi cu bere. Apoi maestrul bucătar Maicăl a creat o inegalabilă Baingan Bharta, un fel de zacuscă indiană cu ghimbir, ardei iute şi garam masala, mâncată cu pită din cuptor de la tanti Irina, din vecini.

Anul acesta, ca de obicei, Fundaţia RomaniaOne a pus un preţ pe capul fiecărui participant. Pe lângă această sumă, fiecare şi-a mai făcut o campanie mică. Iar suma adunată (4000 de lei în total) s-a dus pentru construcţia Hospice Emanuel din Oradea.

Programul de sport cu scopul strângerii de fonduri, iniţiat de Marius Cruceru prietenul nostru ciclist, teolog şi capelan voluntar Hospice se cheamă ‘Cele mai lungi zile pentru cele mai scurte vieţi’, despre care puteţi afla aici detalii.

Vă invităm să vă implicaţi făcând o donaţie. Mulţumim. Iar la anul, normal, vă aşteptăm la Măguri Challenge 2017! Să ne vedem sănătoși la start.

CONTACT