Probleme cu albinele

A început anul trecut cu alură domestică din categoria „ai zis că te ocupi de robinetul ăla”. L-am chemat pe Sergiu și l-am informat că avem albine în perete lângă robinetul de afară, de unde iau apa când ud grădina, și că, firește trebuie scăpat de ele. El a zis, ca orice bărbat care se respectă, că mi s-a părut mie. În săptămâna următoare, mi-am dedicat așadar timpul și energia demersului de a arăta că nu mi s-a părut, și am ajuns împreună la o concluzie practică: „O să iau niște ipsos, să zidesc pe unde intră și se rezolvă. Sau un spray cu spumă din aia poliuretanică.”, a zis el.

N-a luat. Cu mici readuceri aminte mai înțepătoare ca albinele care și-au văzut de treabă, a trecut vara și am uitat de problemă. Cum toamna nu mai udăm grădina, nici pe afară n-am mai stat mult, nu ne-am mai întâlnit.

Anul ăsta, primăvara a fost ca o explozie în grădina noastră. Peste noapte ne-am trezit cu cireșul înflorit, cu vișinii, o nebunie de păpădii, pe urmă merii, iasomie, zmeură și flori albe de hrean. Toată grădina a fost un zumzet, iar eu în culmea fericirii că „uite, mă, dragele, hărnicuțele de albinuțe, cum au venit ele la florile noastre!”.

Și dă-i minunare! „Uite, mami, cum au săcuții plini cu ceva galben! Oare o fi polen sau nectar?”.  Plină de încântare, nici nu mi-a trecut prin cap că hărnicuțele erau de fapt ale noastre, până nu s-a uscat pământul și am revenit la robinetul din perete. Și să vezi aglomerație! Eu cu stropitoarea, ele cu săcuții galbeni, până m-a înțepat una.

Evident, am revenit la consort: ”Iar au venit albinele! Ai zis că te ocupi! Dacă înțeapă copilul?!” (copilul, în maxim de încântare, și-a informat toți prietenii vizitatori de albinele noastre și sesiunile de joacă în curte s-au transformat în niște mega-aventuri înspăimântătoare cu ei urmăriți de niște albine mari). El, consortul, consecvent, a zis că nu prea crede. Așa că și-a petrecut o după-masă urmărind zidul împricinat și a concluzionat: „o să iau niste ipsos, să zidesc acolo”.

Anul ăsta, însă, am ajuns cumva și pe internet cu întrebarea „how to get rid of bees?” și wikihow ne-a lămurit că treaba nu e așa de simplă cum suna concluzia noastră practică. Pe scurt, interentul zicea că acolo în perete e o întreagă colonie, că ele au făcut miere (zice că între 10 și 40 de kilograme), că nu se scapă de ele zidindu-le, pentru că asta doar le provoacă să găsească alte ieșiri, și că mai bine chemi un profesionist.

Așadar, albinele au devenit dintr-o mică problemă domestică de dimensiunea unui robinet care să zicem că picură, un subiect central al familiei. Nu știu ce a fost. Poate ideea că oricât ni se par nouă de puține, ele de fapt sunt o ditamai familia, poate treaba cu mierea din perete, dar pe măsură ce abordam mai serios subiectul despre cum să scăpăm de ele, tot la fel de serios și grav ne gândeam cum să facem să le salvăm.

Din apropo-uri enervante, albinele au devenit discuție. L-am sunat pe furnizorul de miere al familiei (domnul Seghete de la Dej), iar el a zis că se miră că au rezistat peste iarnă fără tratament și fără să le hrănim. Acum începeam și noi să ne dumirim că nu s-au „întors” ci s-au „trezit”. Și, în plus începeam să dezvoltăm o formă de incluziune. „Fetele” noastre sunt și sănătoase și fac și multă miere. Puțin a lipsit să începem rezervările în avans pe mierea din perete….

Planurile noastre au virat-o serios spre păstrat albinele cu mutat de reședință în stup confort I, ca să putem să gustăm și noi din mierea aia.

Înainte de Paște am sunat la Apicola si a venit chiar domnul director să le vadă.

Și ne-a zis, într-un anticlimax perfect, că or fi ele albine, dar nu sunt specia crescută de apicultori, că aia nu stă prin ziduri și nu se ocupă cu scos pietricele ca să își facă loc. Că nu avem ce face cu ele și că ne recomandă să luăm niște ipsos și să zidim gaura.

Epilog

Un tătic mai priceput de-al prietenilor copilului ne-a lămurit scurt ca „astea atacă în grup”. Atât a fost suficient, ca să achiziționăm sprayul și să închidem subiectul: consortul a fost prompt, iar eu am învățat să mai și tac când mai trece câte una cu săcuții galbeni, venită de prin vecini.

CONTACT