Menajeru’ și Selectivu’

În spatele casei, la demisol, e intrarea în fostul meu atelier. E greu de trecut pe acolo din cauză că te împiedici de niște saci albăstrii, transparenți, pe care ne-a luat o iarnă să-i umplem.

Din când în când, marțea, scot câțiva saci la poartă și îi țin acolo de dimineața până seara. Apoi, îi pun frumos înapoi, că dacă plouă peste noapte nu-i mai pot băga înmuiați și atunci mi-i iau băieții cu gunoiul, cei care vin fix a doua zi dimineață.

Tot muntele de saci albăstrii pe care l-am construit în bietul fost atelier e cu reciclabile. Așa le zicem noi: reciclabile. Ei îi zic selectivu’, adică băieții cumsecade cu gunoiul, care îmi culeg sacii de la poartă strigând: „Iar n-au fost ăia cu selectivu’ ieri!”.

La firma cu gunoiul am sunat anul trecut. Nu mai știu ce au zis, dar nu a trecut nimeni să ia sacii. Ne ducem noi prin cartier să-i distribuim în tomberoanele colorate cu hârtie, plastic, metal și sticlă. Deși am auzit că le golesc la grămadă, în același camion.

Anul ăsta am scris la DomnulePrimar.ro. Mi-au răspuns că au investigat problema și că acum pot să îmi scot liniștită sacii la poartă, că se colectează „din poartă în poartă”. Dacă mai am probleme, să sun la firmă.

Cum diferența între sacii de dimineață și cei de după-masă e doar felul în care cade lumina pe ei, am sunat la numărul dat de Primărie. Care zice că nu se află în aria de acoperire (sau eu nu sunt în aria lui de acoperire!). Am sunat și la Servicii Ecologice. Unde domnul de la telefon a zis că ei nu sunt firma aceea și apoi că nu se ocupă cu deșeurile reciclabile.

Am mai sunat la secretariat, care e „deranjat temporar” și am sfârșit prin a scrie din nou, cu draci, la Primărie, că nu io am ales cine să treacă pe la poarta mea să ridice reciclabilele. Noi nu ne dăm bătuți, că loc în casă mai este încă.
……………………………………………………………………..
De la promisiunea că nu ne dăm bătuți a mai trecut un an. Un an în care povestea din fiecare săptămână a arătat aproape la fel ca mai sus. Uneori, am cedat și iar am dus sacii pe la clopotele colorate din cartier.

Am descoperit pe factură că e un serviciu plătit, dar nu e nicăieri un numar de telefon unde să îi întreb de ce sacii dispar numai uneori, selectiv. Am vorbit cu băieții care ridică menajerul. Ei zic că degeaba le punem noi separat la poartă că ei știu că tot la rampă ajung.

Săptămâna trecută am făcut două lucruri diferit: unul e că am scos o tură mare de saci dintr-o dată. Ghinion. Nu i-au luat. Am burdușit mașina și ne-am dus cu ei, că nu mai puteam intra în casă. Al doilea e că m-am trezit stând cu o folie goală din plastic de la pastile în fața coșului de gunoi menajer, întrebându-mă descurajată dacă mai are sens să nu o arunc acolo sau să o bag la selectiv.

În fiecare săptămână producem doi saci de câte 60 de litri cu plastic, hârtie, metal. Sortate regulamentar, hârtia într-un sac, plastic și metal în celălalt. Resturi organice, coji de fructe și legume, coji de ouă, resturi de ceai ajung toate la lada de compost din curte. Gunoi menajer, un tomberon din ăla de familie plin, producem cam o dată la vreo trei săptămâni.

Noi suntem gata. Ne-am antrenat destul. Funcționăm ca în Occident: colectăm selectiv. Așteptăm un semn, orice semn, înainte să ne descurajăm de tot.

CONTACT